sociofob

Anul trecut,in luna ianuarie,ma pregateam speriata si foarte trista sa revin din punctul din care plecasem odata cu fobia mea sociala.Inainte de a-mi strecura in valize cateva carti interesante,manuale de practicat limba engleza si limba spaniola pe care trebuie sa recunosc ca nici acum nu am reusit se le citesc pentru ca am fost mereu delasatoare,unele carti care vorbesc despre fotografia digitala ,nici de ele nu m-am atins,inainte de toate,am cumparat de la magazinul UNIREA un ghid practic adresat atat terapeutzilor cat si pacientilor,intitulat PSIHOTERAPIA TULBURARILOR ANXIOASE.De fapt este traducerea in limba romana a ghidului original in Australia .

http://www.virtualclinic.org.au/index.php/about-social-phobia
A trecut fix un an si din nou rasfoiesc paginile si chiar am de gand sa acord mai multa atentie ghidului adresat pacientilor deoarece am fost ca de obicei superficiala.Vestea buna e ca intr-un an situatia mea s-a schimbat foarte mult.Daca inainte nu puteam sa ies singura din casa,sau chiar si insotita trebuia sa ma asigur ca o fac doar cu o persoana de incredere,din familie,si cu conditia ca aceasta sa stea cat mai aproape de mine si sa preia initiativa in fiecare clipa,acum pot spune multumita ca am trecut peste aceste temeri.
Nu stiu care au fost cele mai cumplite experiente ale mele in decursul acestior ani in care situatia mea se inrautatea din ce in ce mai mult pentru ca am avut momente cumplite mai in fiecare saptamana si chiar de cateva ori pe zi atunci cand trebuia sa fac ceva singura.Imi aduc si acum aminte cat de greu mi-a fost singura aici intr-o tara straina,fara sa am pe cineva aproape de mine ,sa inteleg ce mi se intampla si mai ales atunci cand aproape un an de zile nu am reusit sa mai ies singura nici macar in fata casei mele caci daca o faceam imi pierdeam mintile,ameteam,traiam niste senzatii care in momentele acelea ma faceau sa imi doresc sa mor .Treptat,stand numai in casa si iesind foarte rar in locuri publice,insotita bineinteles,am inceput sa traiesc cred eu cea mai cumplita parte a vietii mele-o depresie avansata cu un grad de anxietatemarit.Singura solutie era sa merg la un psihoterapeut si niciodata nu m-am opus acestui fapt ba chiar imi doream enorm insa in situatia in care ma aflam,singura nu puteam sa o fac.Am mers la cativa medici aici dar ori din lipsa pregatirii in acest domeniu ori din cauza faptului ca necesitam sedinte psihoterapeutice in limba romana ceea ce aici nu era de gasit,nu mi-au fost de nici un folos.Dar ce a fost a fost.Cea mai mare dorinta a mea intr-o perioada era sa pot sa merg singura pana peste drum,adica sa traversez strada singura si sa pot sa imi iau de la tonomat un suc apoi sa vin acasa.A fost cumplit si nu cred ca ajuta la nimic sa mai amintesc cum si ce a fost .
Am trecut teste mari si spun asta metaforic deoarece nu au fost niste teste dirijate de cineva anume.Eu singura mi-am tinut evidenta si imi permit sa numesc aceste probe,expuneri ale mele la situatiile dificile,teste.
Cert este ca in sase luni de stat in tara nici pana in ultima zi nu am reusit sa trec peste frica cu iesitul din casa neinsotita desi spre finalul sederii mele in tara incepeam sa mai ma dezmeticesc putin din tot acest labirint.
Ce cred eu este ca noi oamenii ,prin natura noastra de fiinte umane,intotdeauna vom fii in cautare de ceva.Mereu vom dori ceva,mereu ne vom simti neimpliniti.Doar acei cu o personalitate extrem de puternica,cu un talent desavarsit de a trai viata intr-un mod optimist ,multumiti de ei insisi si impacati cu ei insisi,vor trai viatza linistiti .Cu totii suntem oameni,egali in fata legii divine si mai ales EGALI practic intru totul.Ceea ce difera este perspectiva in care apreciem lucrurile,felul in care gandim.De la felul in care gandim incepem sa ne diferentiem in societate si aparent sa parem unul slab,unul puternic,unul mereu visator ,la fel si jobul ne distanteaza aparent pe unul de celalalt s a m d .
Progresele mele in decursul unui an au fost vizibile.Am trecut peste teama de a iesi in spatii publice neinsotita,am facut lucruri noi,desi marunte avand in vedere ca asteptarile sunt mereu mai mari,destul de importante pentru mine.Doar asa am inceput din nou sa simt ca revin la viatza,sa vad viata mult mai realist si sa ma redescopar pe mine ca persoana.
Nu mi-am invins fobia sociala si tulburarea de panica in totalitate dar o fac cu pasi mici si siguri.Acum nu mai imi doresc cel mai mult sa pot iesi singura afara si sa imi cumpar un suc.Acum imi doresc sa nu mai am probleme atunci cand intru in contact cu persoane cu care ma simt mai putin familiarizata.Cand voi reusi sa scap si de problema asta sunt sigura ca totul va reveni la normal.
In decursul anului am facut expuneri in fiecare saptamana de genul iesiri party,mancat in spatii publice,ba chiar am fost si mireasa si imaginati-va o persoana cu tulburari de panica,fobie sociala si agorafobie,singura intre oameni care nu ii sunt nici prieteni apropiati,nici rude,intr-o tara unde aveam sa ajung pentru prima data pentru ca nunta am facut-o in Saipan,si mai ales subiectul principal al unei nunti pe care niciodata nu si-a dorit-o nu numai din cauza acestei fobii daca nu si din motive personale pentru ca intotdeauna am sustinut casatoria din dragoste iar pentru mine imaginea de mireasa va ramane mereu imaginea unei femei bucuroase,implinite,protagonista principala intr-o piesa de dragoste in care totul este iubire,bucurie,implinire sufleteasca intr-un decor colorat .Insa eu am clacat de data aceasta.Pentru mine a fost un urlet de disperare inchis in mine,ceva ce trebuia sa se termine cat mai repede si care de fapt ar fi fost bine nici sa nu se intample.Am cunoscut persoane noi,am socializat continuu desi mai de fiecare data cu inima stransa si intr-un mod stangaci,insotita de temeri si neliniste.Insa merg pe premisa ca lucrurile ies la lumina incet incet.Pentru a-mi redobandi increderea in mine si linistea sufleteasca trebuie sa progresez cu pasi mici dar siguri pentru ca asa a dat la mine rezultate bune.
Nu iti imagina ca daca esti o persoana cu tulburari fobice si idei pe care le-ai sustinut o viata-ma refer ideile daunatoare sanatatii mentale precum teama irationala si grijile daunatoare lipsite de sens,nu iti imagina ca peste noapte totul este din nou ok si doar cu vointa le treci.Pot fi persoane care isi revin mult mai repede dar asta depinde nu numai de vointa fiecaruia ci si de anxietatea si situatia in care te aflii in timp ce incerci sa iti invingi fobia sociala.Daca continui sa iti desfasori viata in aceleasi conditii de stres,un job pe care il urasti sau o casatorie care te demoralizeaza si iti imbolnaveste sufletul.Schimbarile pe care ti le aduci in viata trebuie gandite cat mai realist si atent pentru ca de felul in care iti gestionezi activitatile depinde si transformarea pe care o astepti de la tine.
Anul asta am sa reusesc sa trec cu bine si peste apropierea mea de oameni ca sa ii spun asa.Si veti vedea ca voi reusi.Nu o spun doar pentru ca mi-am impus sa fiu optimista pentru ca la mine faza asta cu schimbarea brusca de la o persoana negativista la una care este plina de optimism,nu prea merge.O spun pentru ca am simtit pe propria mea piele ca pot sa schimb incet incet situatia si sa preiau controlul din nou.