revin cu o noua postare de data aceasta fara prea multe detalii pentru ca a trecut destul timp de cand nu am mai scris si tot acest timp a fost un intreg buchet de evenimente care desi au variat de la experiente placute la momente statice,totul acumulat a dus la o schimbare in bine a starii mele.Am fost si sunt fericita de realizarile pe care am reusit sa le fac.Am iesit saptamanal cu prietena mea si in acelasi timp am reusit sa imi recapat increderea in mine ,pe care o credeam pierduta definitiv.Ei bine ce s-a schimbat mult este faptul ca am reusit sa merg in cel mai mare hyperstore de aici unde inainte si insotita simteam ca lesin si nu puteam sa imi revin.Am urcat pe scara rulanta pana la etajul doi si am facut shoppyng dintr-un magazin in altul ,si pot spune ca a fost destul de populat.
in acelasi timp am inceput sa mananc la barul unde nu reuseam.Am inca stari sub semn de intrebare in prezenta anumitor persoane dar in acelasi timp m-am acomodat cu unele persoane cu care iesim in mod repetat.Fiecare seara in care am putut iesi in compania persoanelor noi in restaurante a fost o reusita care m-a umplut de viatza.Desi nu a fost ceva de genul super relaxare sau distractie,pentru mine distractia a fost ca am putut sa stau alaturi de ei si sa mananc linistita fara sa cer sa fiu dusa acasa.Am plecat pt prima data fara K la munte cu un grup de oameni care nu imi sunt nici familie nici prieteni in adevaratul sens al cuvantului.Pot spune ca aveam inima stransa de fiecare data cand se apropia momentul sa mergem sa mancam intr-un local dar am reusit
In plus,saptamana trecuta am reusit sa merg singura la clasa de limba japoneza.Am transpirat in continuu,am tremurat un pic dar am reusit sa merg singura si sa stau printre oameni .Fiecare expunere de genul asta m-a epuizat enorm dar trebuie sa recunosc ca a meritat caci mi-a inflorit din nou in inima un mugur de viata.
O alta reusita mare a fost cand dupa doua ore de plimbat cu catelul am oprit sa fumez intr-un parc plin de lume si a venit la mine un foreigner si am conversat in engleza si spaniola.Asta a fost ceva neasteptat caci daca din start stiam ca e acolo si se va apropia de mine,sigur nu mergeam in parc insa am inteles de-a lungul expunerilor ca cel mai rau ma afecteaza gandul care precede actiunea asa ca tot ce fac fac instantaneu pentru a nu mai aduce teama.Am avut iar stari de teroare pana sa merg singura la scoala dar prietena mea a fost alaturi de mine in momentul potrivit.
Din pacate inca nu am reusit sa urc in autobuz caci de fiecare data cand ma apropii de statie cu gandul sa urc ma ia o stare de amorteala tremur si lesin si renunt.Insa stiu ca voi face si pasul asta cat de curand.Am aflat deja ce numar de autobuz duce in fiecare directie unde as vrea pt inceput sa ajung si nu imi ramane decat sa fac si pasul asta.Apoi metroul .
ieri am mancat singura in Mac Donald.Eram epuizata dupa ce mersesem doua ore pe jos si intrasem in hypermarket asa ca foamea si oboseala au intrecut teama sau emotia de a intra.
Se poate,si asta ma face fericita.Imi impun sa nu stau o zi in casa si sa fac mereu cate ceva nou,sa am o activitate care sa interactioneze cu societatea pentru ca inca am teama ca voi reveni in acelasi punct.Dar tot singura am invatat sa imi ridic moralul si imi spun.Odata ce am vazut ca se poate,chiar daca revin in punctul acela,nu voi mai fii la fel de slaba pentru ca acum sunt inzestrata cu experienta si stiu care este calea sa imi revin.Si daca vor fii momente cand simt ca nu mai pot tot stiu ca voi gasi o explicatie pt ca SE POATE.Ii multumesc lui Dumnezeu si tuturor celor care mi-au fost si imi sunt alaturi pt ca le datorez fiecare zambet al reusitelor mele.
Am facut si gramezi de poze dar aici chiar ma enerveaza ca nu am spatiul necesar sa postez mai multe.Trebuie intai sa le pun in slide show apoi sa il atasez aici.Cel putin din cate stiu.
Imi doresc sa lucrez dar mai intai trebuie sa rezolv problema asta cu transportul in comun.
Am sa revin .Vreau sa amintesc ca,la fiecare raspuns care il da cineva intrebarii cum pot scapa de fobie sociala,exista adevar in fiecare .Un medic va spune...trebuie sa te expui.Altul va spune trebuie sa privesti viata din alta perspectiva.Altul va spune sa faci exercitiile de respiratie.Tot ce primesti ca raspuns ia-l de bun pentru ca totul ajuta la recuperare.Pana data viitoare sanatate si curaj sa avem cu totii caci viata e scurta .Nu stim cand se termina si nu trebuie sa ne para rau nici o clipa ca suntem in viata.
1 comentarii:
Buna, am citit rapid cate ceva din jurnalul tau si ma bucur ca te simti mai bine si faci tot posibilul sa invingi aceasta teama de oameni. Cred ca esti o persoana deosebita si ambitioasa. Ma inscriu si eu in categoria sociofobilor intr-o anumita masura si a inceput sa ma interesez acest subiect din ce in ce mai mult. Mult curaj in continuare si cat mai multe impliniri! M.
Trimiteţi un comentariu